In 2016 n-am mai vrut sa iau avionul. Exista viata si dupa Work and Travel

E din nou 16 iunie. Acu 2 ani am pierdut avionul, anul asta nu am mai vrut sa-l iau. Au trecut 3 ani de la ultimul work and travel, dar ziua de 16 iunie, ziua plecarii inca ma marcheaza intr-un fel sau altul.

Nu mai e ziua in care iau avionul peste ocean, dar e ziua in care ma uit la altii pe Facebook, si acolo in adancul meu as vrea sa fiu ca si ei. Desi…am exact acea viata pentru care m-am intors: un job bun in marketing, unde fac campanii asa cum am visat, l-am cunoscut pe “the guy”, ne-am luat apartament, ne-am mutat impreuna si ne traim viata de corporatisti cu un concediu o data pe an, unde vrem noi. Suna bine, asa-i? Problema e ca o data ce ai trait experienta Work and Travel, ceva se schimba pentru totdeauna.

Chiar si dupa 3 ani, scriu la laptopul cumparat atunci, vorbesc la telefonul cumparat de la colegul de casa, port hainele Tommy Hilfinger, cu aceiasi mandrie. De ce? Nici eu nu stiu. Stiu doar ca exista viata dupa Work and Travel, dar nu asa cum mi-am imaginat-o eu. Verile mele nu mai implica un rasarit din ocean in fiecare zi, nu mai merg la party-uri in timpul saptamanii, nu mai cunosc oameni in fiecare zi, nu mai merg la plaja in fiecare zi.

Dar, prietenii facuti atunci, sunt prieteni si acum, indiferent ca sunt in Cluj, Bucuresti sau Baltimore. Experientele de atunci sunt inca vii, mirosul oceanului inca se simte, primul dolar luat ca si tips e la loc de cinste.

Prima vara care s-a transformat în a doua vara sau cum sa nu iubesti rasaritul

Experienta Work&Travel e despre oameni. Am cunoscut multi oameni extraordinari, care mi-au devenit buni prieteni, mult timp dupa intoarcerea acasa. Una din aceste persoane, e Roxana, pe care am cunoscut in prima noapte din a doua vara cand am fost “fortate” sa dormim in acelasi pat…iar mult timp dupa aia am devenit prietene, ea mutandu-se la Cluj. Am rugat-o sa scrie un articol despre cum vedea ea experienta (de fapt inceputul experientei), si mi-a promis ca va ma scrie cel putin unul. 🙂

De cand ma stiu, am fost si am ramas cea mai matinala persoana din jurul meu. Da, stiu, cei mai multi dintre voi, cei care cititi acum aceste cuvinte, probabil ca urasc deja rasaritul. 🙂

Nu, nu sunt nebuna si nici nu am nevoie sa ma loghez pe #instagram ca sa vad cât e de minunat acest spectacol unic al naturii si cât de norocoasa sunt ca ma pot bucura de el. [da, chiar sunt norocoasa]. Pentru ca am fost si eu acolo. În Ocean City. Cu voi toti.

Când esti martorul direct al unei astfel de experiente e ca si cum ai depune un juramant sfant, nerostit, ca te vei întoarce din nou. Si spun ca nu mai iubim rasaritul pentru ca nu va mai fi niciodata la fel: racoarea de dimineata, intinderea nesfarsita de apa azurie si sentimentul ca esti chiar tu cel de acolo, traind în viu si reflectand în fiecare fir de nisip al plajelor perfecte emotia visului american.

Am hotarat sa plec în State împreuna cu o prietena în anul 2 de facultate si pana sa îmi dau seama în ce ma bag, eram deja la interviul pentru viza, hotarate si mandre de parca urma sa fim noi cele care ating pamântul tarii-tuturor-posibilitatilor pentru prima data. Ne simteam conquistadori si am fi vrut sa impartasim lumii întregi secretul gloriei noastre: viza catre SUA!

Peripetiile de prin aeroporturi sunt multe. Fie ca am zburat de la Bucuresti catre IAD sau JFK, mancarea din avion si sticlutele de vin alb sunt peceti ale prieteniilor legate peste Ocean, departe de casa si de pâinea sarata. Prima vara, primul drum catre NY, primele pancakes sau primele gogosi mancate pe trotuar asteptând busul catre jobul tau perfect de server sau housekeeper sau catre amândoua. 🙂 Primul togo sau primul Subway, prima noapte în Fagers sau Seacrets, prima oara…

Promit si eu, cu voi la unison, ca ma voi întoarce. Anyone, mai striga cineva în acelasi glas cu mine?!

In fiecare an e la fel…

A trecut si perioada critica cand toti isi iau zborul spre SUA, a trecut si 16 iunie, si in mod surprinzator sunt bine. 🙂 Nu ma doare cand vad poze de la plaja, cu focurile de artificii de 4 iulie, din Fagers lunea, cu uniformele de la Carousel, cu apusuri, rasarituri, mancare americana, excursii, concerte check-in-uri sau cu prietenii de acolo.

Parca totul se repeta, e ca un ciclu, deja stii ce se intampla:

In iunie, aterizarea pe JFK, primele zile, primele party-uri, primele poze de la job, primele add-uri pe Facebook, primii prieteni, si mult mers la plaja, bronzul din iunie va rezista toata vara. Ai timp si de cunoscut colegii si de descoperit berea americana si Smirnoff-ul. 😀

In iulie primele concerte (Jay Z, Justin Timberlake, Beyonce), primele excursii: Washington, Niagara, New York, apoi munca istovitoare ,  toti au 2 joburi (fiecare vine pe rand laudandu-se ce job si-a gasit, ce colegi are), party-urile continua. (poate cele mai faine sunt acum)

Prin august pleaca primii prieteni, primele despartiri, dolarii sunt din ce in ce mai multi, lumea incepe sa se laude cu conturile din banca (cam 2-3000 in momentul asta), incep cumparaturile, timpul la plaja devine inexistent, ai inceput sa uiti ca locuiesti la ocean. Party-urile continua. (a da…si ziua mea)

In septembrie doar despartiri, cumparaturi, (posta vine din ce in mai des, in zilele libere principala activitate sunt outleturile, lumea cam uita de plaja) good bye party-uri, multe imbratisari si poze cu oameni pe care nu stii daca ii vei mai vedea vreodata. Atmosfera incepe sa fie deprimanta, vin ploile, la plaja nu te mai gandesti, ti se face dor de casa, incepi sa nu mai ai rabdare. Acum ai cei mai multi bani…yey!!!

 

Iar in octombrie, excursiile mult asteptate: California, Bahamas, Miami sau vizitarea neamurilor din America si zborul inapoi. (Plus depresie la intoarcerea acasa, de care scapi cu greu, ai timp sa te uiti la pozele din timpul verii). Nu prea mai ai multi bani. 😀

In fiecare an e la fel…doar oamenii difera…dar cred ca ei sunt cei mai importati din toata aventura asta.

Si parca incepe sa treaca vara…parca imediat e august, septembrie, octombrie.

Deci, ceva diferit vara asta? Cei de acolo puteti veni cu noutati. 😀

In 2014 am pierdut avionul

16 iunie 2014, o zi ca oricare alta, aparent, pentru ca in realitate e o zi in care am “pierdut” un avion. Timp de 3 ani a fost ziua in care ma indreptam spre aeroport, plina de speranta si bucurie. Azi e doar o zi normala, cu acelasi autobus, cu acelasi traseu, cu acelasi birou, cu aceiasi camera, cu acelasi persoane, cu acelasi radio american in casti.

E o zi trista. E luni, e ziua americanului, e ziua de mers in Fagers, e ziua de stat in aeroport, de cunoscut  persoane noi, cea mai lunga zi din an (31 de ore), ziua in care sa calatoresc 24 de ore, ziua in care sa simt din nou mirosul de ocean, ziua unui nou inceput, ziua in care ma uit in urma si ma intreb daca oare ma voi mai intoarce inapoi.

Dar, nu. E doar luni, ziua in care am pierdut un avion.

Cei care traiti ziua asta,  si sunteti pe avion, prin aeroport, in microbus spre Ocean City, sau deja acolo, nu uitati ziua asta, e ziua marilor schimbari, e ziua care va schimba viata.

Acu 4 ani (era si atunci campionatul mondial la tv), ziua asta a fost ziua initierii mele. A fost ziua in care am devenit EU. M-am urcat singura intr-un avion, era sa pierd escala, am stat 7 ore in aeroport asteptand sa vina cineva dupa mine, dar am vazut New York-ul pentru prima data. Si pot sa zic ca poate a fost cel mai fericit moment din viata mea. De atunci cand vreau sa ma gandesc la ceva frumos ma gandesc la acea imagine, si imi dau seama ca totul e posibil.

 

Tot atunci am facut cunostinta cu Ocean City: “Lavi, in fata e oceanul, in spate e Bay-ul, in dreapta e downtown, in stanga e nordul, si aici… e casa in care vei sta o vara intreaga”.

Multumesc Ocean City pentru ca mi-ai schimbat viata!

PS: mai sunt alte zile de 16 iunie care urmeaza sa vina. 😀

 

Ai fost in SUA daca…

Acu cateva saptamani foarte multi dintre cei care am fost de-alungul timpului in SUA ne-am strans pe Facebook intr-un grup, unde am impartit diferite experiente. A fost placut sa-mi regasesc unii prieteni de acu 4 ani, 3 ani…oameni de care probabil am uitat, dar care sunt acolo undeva, si pentru cateva luni am impartit aceleasi experiente. Am adunat cele mai reprezentative afirmatii.

Ai fost in SUA daca:

…daca la ziua ta ai invitat 50 de persoane si au venit 200 din care 100 nici macar nu stiau ca e ziua cuiva.- Lavinia Lung

…daca mergeai pe strada si toata lumea iti zambea. Lavinia Lung

…ai fost intrebat daca stii rusa? Si ce limba se mai vorbeste in Romania in afara de rusa?- Iulia Tiplea

….daca râdeai de americani că plăteau pentru filme, jocuri, muzică și că le era frică să pirateze.- Casian Ignatescu

…ai fost intrebat daca avem in Romania drumuri, internet, calculatoare, animale, televizoare etc.- George Mihaila

… în loc de “cu plăcere” încă folosesti o interjecția rostită mai mult pe nas – “îmhâ”.- Andrei Ciornei

…daca te-au intrebat unde-i Romania?! In Africa?- Paula Sabou

… daca dupa ce ai ajuns in State ti-a luat cam 2 saptamani sa te acomodezi cu fusul orar…la mai bine de 4 luni de la intoarcere, inca “incerci” sa te acomodezi cu cel din Romania. ….You have to go back!- Dorina Mateescu

…daca ai cel putin un prieten care te intreaba daca i.ai adus ceva de acolo.- Andra Boboc

…daca ai realizat ca americanii nu sunt tocmai normali, uneori pot fi chiar “fake”, in unele privinte chiar superficiali…cu toate astea te.ai indragostit de unul si culmea ..e “true love” si te asteapta sa te intorci …. “forever” …”and you will”!- Dorina Mateescu

…daca ti-ai blestemat zilele pt ca nu ai 21de ani.- Emanuela Ciobanu

…daca iti lipsesc borcanele uriase de Nutella si pungile de Cheetos.- Freya Balder

…nu ai muncit niciodata dar in SUA vroiai 2 job-uri…chiar 3.- Dorina Mateescu

…daca iti era frica sa downloadezi ceva. -Adelina Maria

…daca atunci cand vezi scene din Prison Break din Chicago cu locuri pe care le-ai vizitat deja , iti vine sa zici :” I was there ! “- Adelina Stirbu

…Ai fost in america daca in timpul uraganului Irene ai petrecut cu alti romani evacuati- George Mihaila

…Daca-ti lipseste cafeaua de la 7-eleven (hazelnut flavour)!- Ionela Daniela Pauna

…daca la orice petrecere…..auzeai is the fucking police outside!- Roxana Andreea Dan

…daca deja numeri zilele pana cand vei pleca din nou.- Silviu Stefan

…daca ai jucat beer pong.- Mariana Rotaru

…daca bonurile fiscale de la Victoria’s Secret erau mai mari decat cele cu mancare de la Walmart.- Laura Eva

…daca ai lucrat in housekeeping si nu doar o data ti-ai permis sa bei la servici, sa faci poze si video cantand, sa maninci, sa dormi si sa iai pauze juma la juam cu lucrul.- Dana Fantaziu

…Ai fost in USA daca te-ai ingrasat cel putin 5 kg.- Alexandra Bocos

…daca te-ai gandit de cel putin 10 ori sa ramai acolo.- Danny

…daca iti vin in fiecare saptamana e-mailuri cu reduceri de 70 % la Tommy Hilfiger USA.- Dana Ursu

…Ai fost in USA daca de fiecare data cand vrei sa povestesti o intamplare de orice gen , adaugi “asa faceam si-n America”.- Raluca Hotescu

…daca ai plecat cu o valiza si te-ai intors cu trei!- Carmen Dumea

…daca ti-ai comandat macar o data ceva de pe Amazon.- Adelina Maria

…daca te intrebi de ce naiba nu ai ramas acolo. Cata Catalina

…daca ai ascultat cel putin o data imnul Americii si te simteai aiurea cand toti se opreau si ascultau.- Adelina Maria

…daca la intoarcerea in tara ti se parea ciudat (si enervant!) ca lumea intelege tot ce vorbesti tu cu prietenii prin autobuze/mijloace de transport.- Florina Andra Irinca

…daca tot ce ai auzit de la americani despre Romania e Dracula, Hagi si Nadia Comaneci!- Daniela Mihaela Lungu

…daca ai supravietuit cel putin un cutremur, un uragan si o evacuare! (vara 2011)- Vita Vajna

…daca te-ai trezit macar o data si nu stiai unde esti.- Daniel Moldovan

…daca ai avut fake id pentru a intra in club pentru ca nu aveai 21.- Adelina Maria

…daca acum porti prin casa haine(incluzand ciorapi, lenjerie intima si pijamale) de la Tommy H, Polo Ralph Lauren, Guess, Calvin Klein, etc- Daniel Moldovan

…daca ai fost in USA daca ai imbatat americani cu palinca.- Iacob Adrian Cristian

…daca atunci cand te uiti la filme/seriale americane si observi locatii cunoscute,te trezesti exclamand : “Am fost si eu pe acolo!!!!!”- Oana Parvan

…dacă te-ai săturat să fii întrebat “how are you today?”- Cris Tina

…daca ai vazut un musical pe Broadway, NY.- Gabriela Precup

…daca ti-ai cumparat Laptop, smartphone si tot neamu de gadget-uri- Lupu Silviu

…daca mult timp dupa ce te.ai intors in tara, inca raspunzi cu ”yes”, ”hi”- Diana Dumitrescu

…daca iti faceai cumparaturile de la Dolar Tree.- Rus Amalia Daniela

…daca ai si acum datorii la Bank of America.- Ilie Negura

…daca ai facut cel putin 3 poze cu stelele de pe Hollywood Boulevard!- Alexandru Lucian

…daca ti-ai dat seama in S.U.A. ca Romania are cel mai tare internet.- Samson Marius

… daca ai fost la cinema si ai stat la vreo 3 filme (cu un singur bilet evident)- Peter Rafael

…daca te-ai intors acasa si te intreaba lumea “de ce”, “la ce te-ai m-ai intors”, “de ce nu ai ramas acolo”- Daniela Elena Bucaciuc

…daca toate petrecerile se terminau cu vizita politiei, iar minorii fugeau pe unde apucau.- Alexandra Jitarel

…daca te-ai plimbat pe Upper East Side si ai incercat sa recunosti unde s-a filmat Gossip Girl- Florentina Duta

Au fost mult mai multe si vor fi mult mai multe. Sunt amintiri daca vor ramane vii tot restul vietii.

TU.. cel care ai fost in SUA…fii mandru de tine pentru ca ai trait ceva unic.

Marketing American vazut de mine

M-am gandit sa va impartasesc cateva chestii care le-am observat in SUA in ceea ce priveste Marketingul. In primul rand la tv sunt niste reclame super… la noi le urasti cand apar la tv, le injuri, aici e o placere sa le privesti, toate au o poveste emotionanta de obicei. Oricum la cate produse sunt aici trebuie sa se diferentieze prin ceva. Cand intri in supermarket totul e colorat…toate sortimentele, toate chestiile…stai in fata raftului si nu stii ce sa faci…pe care sa-l cumperi…prima data te uiti la reducerea care ti-o face cu cardul pe care ca client fidel trebuie sa-l ai.:)) Trebuie sa faci economii si daca esti american…mai ales ca americanii mananca pana se sparg, pe asta merg banii lor.
De vreo o luna de zile lucrez si intr-un magazin pe boardwalk…unde sunt zeci de magazine, poate sute. Aici am invatat marketingul primar…de piata:)). Trebuie sa vinzi tricoul cu ceva imprimat pe el…de obicei mesaje haioase(americanii sunt inebunitii dupa mesajele astea ex: “If you think that i’m a bitch you should see my mom”, “Why the hell I have to press #1 for english”, “mommy you are fired, nana is here””Don’t bother me i’m crabby”) si multe altele, sau cele care sunt cu Ocean City. Se vand foarte bine si cele cu echipe de fotbal: Eagles, Yankees, Steelers, Red Sox, Philies. Replica care imi place cel mai mult, cand nu avem decat marime mare e “It will shrink a little bit=))it’s 100% cotton”, nu ca nu ar fi adevarat dar ma amuza sa tot zic replica asta la nesfarsit.:)) Ceea ce e clar ca la sfarsit de sezon trebuie sa faci reduceri si sa le pui afara ca sa le vada tot americanu, trebuie sa fii atent ce reduceri au si ceilalti de langa tine…si niciodata sa nu inchizi primu…tot timpul trebuie sa fie alt magazin inaintea ta.:))
Sunt asa multe lucruri pe care mai trebuie sa le invat, dar e si asta un inceput…trebuie sa pornesti de undeva. (inca o chestie de la hotel…oricat de nashpa ar fi hotelul, daca are vreo 6 papagali mari frumosi, care sa si vorbeasca, sigur vei avea guests;) )

 

Articol scris in august 2010.

Pentru cei care pleaca pentru prima data in SUA

Vara asta am decis sa nu plec in SUA, deoarece am licenta si bla bla. Sunt trista din cauza asta, in fiecare zi ma gandesc ce frumos ar fi sa plec din nou, sa-mi revad prietenii care au ramas acolo, sa revad oceanul, plaja, casa, boardwalk…dar asta e, mai astept un an, nu e chiar asa de mult pana la urma. Uneori imi pare rau ca nu am scris nimic din aventurile mele din vara care a trecut (dupa cum spuneam eram mult prea ocupata ca sa le traiesc), poate candva o sa le scriu pentru ca merita scrise:). Intre timp, m-am gandit sa scriu cateva sfaturi din proprie experienta pentru cei care pleaca pentru prima data cu Work&Travel, mai ales ca stiu ce speriata eram si eu cand am pornit la drumul atat de lung peste Ocean.

1. Daca pleci singur si n-ai mai fost pana atunci niciodata cu avionul, fa si tu ce face toata lumea, orienteaza-te dupa sageti si chiar intreaba la informatii. Incearca sa vezi daca in jurul tau nu sunt tineri care vorbesc romana(sigur vei gasi pe cineva), si tine-te de ei. E foarte important sa fii inca cu cineva, chiar si necunoscut, pentru ca in situatii din astea sigur va ajutati unul pe altul. La primul meu zbor, era sa pierd prima escala din viata mea, si am avut noroc ca m-am intalnit cu o romanca in aceiasi situatie ca si mine si am gasit poarta spre avionul care ne trecea oceanul. Trebuie sa recunosc ca am fost putin panicata…dar in anul urmator am stiut cum sa procedez. La fel sa procedezi si cand ajungi la destinatie…plimba-te pe acolo pana auzi vorbindu-se romana, pentru ca daca stai in grup, le va fi mai usor celor care vin sa va ia, sa va gaseasca.

2. Odata ajuns la destinatie incepe cu adevarat aventura. Prima data cand am pasit in Ocean City, era ora 3 AM, iar cel care m-a adus de la aerport mi-a zis: “Lavinia, in fata e oceanul, in spate e Bay-ul, in dreapta e capatul, in stanga e orasul, iar aici e casa in care vei sta”. Va dati seama ca am inteles tot. Si de aceasta data am incercat sa nu intru in panica. Astfel ca m-am culcat, iar in ziua urmatoare am iesit sa explorez orasul. INTREABA pe toata lumea, intereseaza-te de la cei care au mai fost, imprietenes-te cu cat mai multa lume. E foarte important sa cunosti multa lume pentru ca nu stii cand vei avea nevoie de ajutor. Fie ca e vorba de petreceri, de joburi, de excursii, de sfaturi de orice.

3. Nu te stresa daca nu vei lucra in primele zile, de obicei studentii sunt lasati sa se adapteze cu noul stil de viata, si abia apoi va fi chemat la munca. La inceput cu mai putine ore, dar acestea vor creste odata cu timpul, pana cand nu o sa mai poti de atata munca. Totodata nu trebuie sa te stresezi daca nu gasesti al doilea job in primele zile sau saptamani. Romanii isi gasesc mai greu, la inceput deoarece rusii au venit mai devreme si au luat toate joburile, dar din august rusii, americanii pleaca inapoi, astfel ca raman romanii si bulgarii cu toate joburile. 😀

4. Mergi cat poti de mult la plaja, la petreceri, la cumparaturi, fa-ti multi prieteni, mergi in cat mai multe excursii. Nu merge doar sa muncesti, doar sa faci bani. Banii se duc, amintirile si pozele raman. Amintirile din cele 2 veri petrecute in Ocean City, sunt cele mai placute amintiri si nu le voi uita niciodata. Niciodata nu m-am distrat cum m-am distrat acolo, niciodata nu m-am simtit mai libera, mai relaxata, mai fericita.

5. Daca ai posibilitatea calatoreste cat mai mult, nu te plafona in orasul in care lucrezi. America are atat de multe locuri de aratat. Si neaparat sa mergi in New York…atunci vei simti intr-adevar ca ai ajuns in America. 🙂

6. Incearca sa te intelegi cat mai bine cu angajatorul, ca doar asa vei primi mai multe ore si vei fi tratat frumos. Nu incearca sa faci pe smecherul ca sigur nu vei ajunge prea departe.

Totul depinde de tine pentru a-ti face aventura ta Work&Travel in una de neuitat, pe care sa le-o povesteti cu mandrie prietenilor…poate si copiilor si nepotilor, de ce nu?:P

 

Articol scris in februarie 2012.

Sfaturi…

Sfaturi care se dau la sesiunea de orientare inainte de a pleca in Ocean City:

– cand ajungi in SUA mergi la cel mai apropiat telefon public ca sa-l suni pe Calin si pe urma asteapta-l la cel mai apropiat Starbucks pana cand va adunati toti
– vei ajunge acolo undeva in timpul noptii, te vei caza si vei auzi sunetul oceanului pentru prima data
– in urmatoarea zi vei merge in Salisbury unde iti vei face Social Security Number(pentru cei care merg pentru prima data)
– vei descoperi calatoriile cu bus-ul din Ocean City unde e o adevarata distractie tot timpul
– vei petrece pana la 2 noaptea in club, pe urma in casa cuiva, dar mare grija la politie care e mereu la datorie, pe cal, bicicleta, pe jos sau cu masina :))
– daca esti minor ai grija cu alcoolul, incalci legea daca consumi, iar de cumparat nici nu se pune problema
– vei sta la plaja pana cand vei avea un bronz perfect
– sfatul meu preferat: daca esti prins intr-un curent in ocean, foarte important e sa inoti paralel cu plaja ca sa scapi (partea proasta e ca eu nu stiu sa inot asa ca voi striga dupa ajutor spre un salvamar dragut sa vina sa ma salveze :D)
– sa nu uiti de cumparaturile din Rehoboth (fara taxe si multe branduri cunoscute)
– cautarea unui al doilea job e o adevarata aventura, dar toata lumea isi gaseste in cele din urma 🙂
– pe la finalul verii va fi un uragan, poate ne va speria, poate ne va evacua, important e ca va fi o experienta noua.
– vei munci pe bani putini, dar iti vei permite sa-ti cumperi tot ce vrei (sa nu uiti sa-ti faci un cont la Bank of America, pentru studenti, ca sa-ti pastrezi banii in siguranta)
– vei locui intr-o casa cu multi romani, pusi pe munca si petrecere, vei lega noi prietenii
– iti va fi dor de casa, de familie, de prieteni, de tot, dar poti sa-ti cumperi cartela Suna Romania si sa-i suni 😀
– nu uita de taxa de 6% care va aparea doar la casa, atunci cand mergi la cumparaturi
– si pentru ca totul sa fie perfect vei putea calatori: New York, Washington, Chicago, Niagara, Coasta de Vest, Miami

Suna bine, asa-i? Dintr-o data sunt din nou entuziasmata de plecare, de tot ce inseamana o vara de neuitat in Ocean City.

 

Articol scris in aprilie 2013.

Keep Calm

Am gasit aceasta poza draguta pe pagina de Facebook a celor de la Work Profiler. 🙂

Mi-am luat vizaaaa

Vinerea e o zi importanta pentru studentii care vor sa plece in SUA cu Work and Travel, este ziua cand au loc interviurile la Ambasada pentru obtinerea vizei. Acea zi de vineri, a fost pentru mine in data de 26 aprilie, si da mi-am luat viza, iar in 17 iunie imi voi lua zborul spre Washington, iar de acolo spre Ocean City.

Si totusi cum a fost la ambasada? Am pornit joi seara spre Bucuresti cu un autocar. Pe drum m-am intalnit cu alti 8 studenti care aveau acelasi scop ca si mine. 🙂 Drumul a fost destul de lung, dar stiam ca la finalul lui vom fi mai aproape de visul nostru ca niciodata.
Ajunsi in Gara de Nord, se punea problema cu ce ajugem in zona Baneasa. Cei de la agentie ne-au recomandat autobusul, dar noi eram in criza de timp, asa am ca am preferat taxi-ul. Costa doar 15 lei, dar pentru creduli, cum e si cazul meu poate sa ajunga si la 30 de lei. 😛 (m-am bagat la negocieri cu “rechinii” de pe acolo :))). In fine, am ajuns la Ambasada in cele din urma, iar acolo ne astepta o coada de studenti, si niste ofiteri care ne dadeau instructiuni: fara bagaj, telefonul inchis. Dupa ce am stat la coada, si am bifat ca am ajuns, am intrat in ambasada pentru control. Am avut o posetuta pe care mi-a controlat-o la sange, sa nu cumva sa am ceva compromitator. Pe urma am intrat intr-o alta cladire, unde era o sala de asteptare ca si in aeroport. Acolo mi s-au dat actele care au fost trimise de agentie cu o saptamana mai devreme, iar dupa ce au fost verificate, am primit un numar. Trebuia sa fim atenti la numar, pentru ca daca ratam, ne trimiteau inapoi la coada (si nu era una scurta, vreo 400). Prima data mi s-au luat amprentele, pe urma am stat sa citesc brosura cu drepturile mele si mi-am asteptat cuminte randul. Puteam sa aud cum dadeau ceilalti interviul. Intrebarile nu erau grele, gen ce studiezi, unde mergi in America, cine iti plateste excursia, ce o sa lucrezi.
Am ajuns si eu in cele din urma la interviu, pe care l-am trecut cu brio si mi-a dat actele inapoi, in afara de pasaport pe care il voi primi marti, impreuna cu viza. Apoi am iesit mult mai usor decat am intrat (la fel e si cu intrarea in SUA, intri greu, dar cand iesi nimeni nu te mai intreaba nimic).

Si gata, sunt cu viza luata, acuma e decis…plec. Mi-am luat si biletul de avion, acum au ramas doar detalii minore de planificat. Nu e chiar asa complicata plecarea asta pana la urma, totul tine de dorinta de a pleca, si putina nebunie. 🙂

 

Articol scris in aprilie 2013.