Cum e sa zbori peste ocean?

Sunt in aeroport in Budapesta. Astept. Aeroportul inseamna o asteptare continua, dar stii ca merita asteptarea. Fiecare din jurul meu are o destinatie finala, ceva care il asteapta la finalul acestei lungi asteptari. Tot timpul pe aeroport intalnesti oameni, care ca si tine calatoresc, si pentru ca timpul sa treaca mai repede incepi sa le descoperi povestea. Cei pe care i-am cunoscut eu, sunt proaspt casatoriti si merg in luna de miere, sunt atat de fericiti, incat imi transmit si mie din fericirea lor, si ma fac sa visez, ca intr-o zi cand si eu voi avea o cariera in spate, si ma voi casatori, voi merge in Republica Dominicana sa ma relaxez.
Air France
Am intalnit si studenti care merg cu Work&Travel (imposibil sa nu intalnesti), ei in schimb par asa de pierduti, stiu ca se duc intr-o lume necunoscuta, si nu stiu ce ii asteapta acolo, e de bine in orice caz.
Eu stau si citesc, ma cufund in alte lume, departe de stat la coada pentru check—in, pentru control, sau cautand porti intr-un labirint, numit aeroport.
Sala de asteptare
Asteptarea s-a dovedit mai lunga decat trebuia, avionul avand intarziere de mai bine de o ora, iar pasagerii erau iritati pentru ca vor pierde legaturile. Din calmul asteptarii de la Budapesta, am trecut in agitatia de la Paris, unde toata lumea alerga ca sa-si prinda legatura. Asa de mare mi se pare Charle de Gaulle, cred ca am ers 2 km pe jos pana mi-am gasit poarta. Spre deosebire de alte aeroporturi la fel de mari nu au trenulete ca sa te duca de la un terminal la altul.
Zborul a fost super tare, am avut loc la geam si am privit norii si Europa de sus, nu credeam vreodata ca Turnul Eifel se vede asa frumos de la inaltime, si mai ales ca noi suntem atat de mici intr-o lume atat de mare.
Acuma stau si savurez o Cola cu 4 euro, pentru ca pe avion s-au zgarcit, ne-au dat doar o cola mica si 3 biscuti J), si astept avionul care ma va duce pe pamant american, in Washington DC. Long way till there. J Aeroportul din Paris e destul de organizat, in salile de asteptare nu ai cum sa te plictisesti: ai calculatoare, locuri de relaxare cu lumini, un fel de paturi, multe cafenele cu specific frantuzesc si bineinteles dutty free-uri, iar pe jos este un covor rosu indiferent de terminaul sau poarta la care esti.
Pe avionul spre Washington am primit mancare frantuzeasca din belsug, am baut chiar si un pahar de sampanie ca sa sarbatoresc, impreuna cu batraneii francezi de langa mine, aceasta calatorie. Francezii si americanii cred ca sunt cele mai patrioate natiuni, fiecare o tine pe a lui, pe avion vorbind mai mult franceza chiar daca zborul era spre SUA si in avion erau o gramada de americani. Activitatile care se pot face in avion sunt numeroase, pe langa mancat si baut, fiecare pasager are un ecran pe care se poate uita la filme, juca sau asculta muzica, poate dormi, se dau perne si paturi, sau conversa cu vecinii. 😀
Avioanele astea care zboara transatlantic sunt uriase, zburand cu aproape 800 km/ora, la o inaltime mai mare de 10000 de metri, temperatura aerului fiind de -40 de grade. Pentru mai multa siguranta zboara cat mai aproape de tarm, adica pe langa Groelanda si Canada, de aici si frigul. In avion in schimb nu e chiar asa frig, dar ai nevoie de patura respectiva.
In Washinghton e total diferit aeroportul. Nu are caldura francezilor. Iar toate controalele prin care trebuie sa treci, te pot speria, mai ales daca vii pentru prima data.

Important e ca dupa 30 de ore dupa ce am pornit din Cluj, am ajuns cu bine in Ocean City, si chiar daca vremea nu e prea frumoasa, macar e aer de vacanta

Articol scris in iunie 2013.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s