Noi, Chisinau si Americanii

Dupa intoarcerea din SUA, cea mai faina parte sunt reuniunile care se fac din cand in cand. Asa ca 5 dintre noi, de pe faimoasa casa de pe 126, ne-am gandit sa facem o mica excursie in Republica Moldova, ca raspuns la invitatia lui Ionut, un alt coleg de casa, moldovean de fel.

Asa ca a urmat un lung drum spre Iasi si apoi spre Chisinau. E ciudat cum povestile din SUA se amestecau cu Moldova, cum dorul te curpindea, cum Carousel si 126 erau acolo prezente, cum Ocean City era mai aproape de noi decat credeam.

Da, stiu ca poate ne considerati putini nebuni ca am ales sa mergem tocmai in Chisinau dupa ce am fost in Las Vegas si ei in Bahamas. Dar, asa suntem noi, deschisi la minte si dornici de aventura.

Trupa era formata din mine, George, Iulian, Amelia si Gabi.

DSCN1792

Chiar daca Ocean City era principalul subiect de discutie, eram deschisi si la alte provocari, si am avut parte. Excursia din Chisinau m-a detasat total de acasa, mi-a redat sentimentul de libertate pe care il aveam in SUA, iar aventura avea sa fie una memorabila.
Ne-am cazat la Funky Mamaliga, da stiu un nume tare ciudat, dar era un hostel tineresc si simpatic.
Ce poti sa faci in orasul asta? Ei bine, nu mare lucru. Ne-am plimbat prin centru, am mancat la restaurante, am fost a muzeu. Totul a fost ieftin, gri si trist. Oamenii sunt prea incruntati, prea tristi, prea saraci. Dar, nu orasul ne-a facut experienta faina, ci oamenii pe care i-am intalnit. N-am mai stat pana acum la hostel, dar imi place conceptul.
In cele 3 zile cat am stat la hostelul asta am cunoscut cei mai ciudati oameni, dar totodata oameni destul de nebuni sa-si urmeze visele…ceea ce mi-a dat de gandit. La cat esti dispus esti renunti ca sa-ti urmezi visele.
Sa va povestesc despre oameni: Un “Italiano vero”, Rubens care era blocat in hostelul asta vreo 2 saptamani, pentru ca a venit sa-si viziteze iubita moldoveanca, care din pacate a plecat in Moscova din cauza unei probleme de familie. Of, moldovencele astea. :))
Surpriza surprizelor, au fost 4 americani…da, ai citit bine 4 americani. Vorba lui George, “nici aici nu scapam de ei”. Eram atat de incantanti ca la reuniunea noastra, cu povestile noastre din SUA s-au alaturat americani…vai atat de americani erau. Aveau povesti interesant, erau in Peace Corps, si stateau 2 ani in Moldova ca sa-i ajute pe moldoveni, erau profesori, la scoli. Erau atat de destepti si open mind pentru niste americani, imi erau atat de dragi, si mi s-a facut iar dor de americanii mei din Ocean City. Inca ma mir ca au lasat SUA pentru Moldova, imi place sa zic ca intr-un fel sau altul vor sa “salveze lumea”, sa faca o schimbare in bine.
 I-am invatat ce inseamna sa bei vin fiert, le-am ascultat povestile, ei pe ale noastre. Un pic de America in Chisinau. 🙂
In a treia seara, pe langa toti astia, ni s-au alaturat inca 2 personaje. Gerry, un batran bulgar/englez, care au calatorit in 126 de tari, a fost manager la trupe tari din 1980, acum la batranete ca sa nu se plictiseasca sta cateva luni in tari din Estul Europei. A stat si in Romania vreo 5 luni. Era atat de inteligent, asteptam sa-si citim cartea lui autobiografica. Avea atatea povesti, stia cuvinte in romana,(vorbea 16 limbi), era acel om de la care aveai ce invata, si nu te plictiseai vorbind cu el.
Ultimul personaj, cel care mi-a dat de gandit cel mai mult, cel care mi-a confirmat ca poti sa fii destul de nebun incat sa faci ceea ce te face fericit. Chris, un biciclist in jurul lumii…Dupa ce 2 ani a facut turul Americii si al Europei, acum de 6 luni a pornit in aventura vietii lui, turul lumii din Franta, pana in Indonezia si de acolo se va urca pe o barca pana in Australia, care e destinatia finala.
Aici aveti link spre blogul lui pe care il puteti citi, precum si varianta lui despre seara de la Funky Mamaliga. M-a impresionat mult, mi-a dat de gandit. A lasat toate in urma ca sa-si urmeze visul, sa faca ceea ce-i place si-l face fericit. Intr-o zi va avea si el o carte despre viata lui, ca si batranul Gerry. Mie imi pare putin trist, abatut, incercam sa-l inteleg, el incerca sa ma convinga ca trebuie sa fac ceea ce-mi place. Chiar m-a sfatuit sa ma mai duc un an in SUA, atat cat sunt tanara pot sa fac. Cum zicea el “doar nu o sa fac turul lumii pe bicicleta la 40 de ani.”
Asa au fost zilele in tristul Chisinau, unde ne-am gasit locul nostru vesel, unde am baut vin fiert, am vorbit despre vise, iubire, calatorii. Toti eram intr-un fel sau altul nebuni, in felul nostru. Sunt mandra ca fac parte din categoria “nebuni”, din categoria celor “altfel”, care nu urmeaza cursul logic al vietii. Ei, bine dragii mei, acestia sunt oamenii care fac o schimbare in lume…oamenii care vor ramane in carti peste ani si ani.
PS: ne cerem scuze in mod public lui Ionut, pentru ca nu am mai ajuns la “ospatul” lui de Craciun pe stilul vechi. 😀
Articol scris in ianuarie 2014.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s