In 2014 am pierdut avionul

16 iunie 2014, o zi ca oricare alta, aparent, pentru ca in realitate e o zi in care am “pierdut” un avion. Timp de 3 ani a fost ziua in care ma indreptam spre aeroport, plina de speranta si bucurie. Azi e doar o zi normala, cu acelasi autobus, cu acelasi traseu, cu acelasi birou, cu aceiasi camera, cu acelasi persoane, cu acelasi radio american in casti.

E o zi trista. E luni, e ziua americanului, e ziua de mers in Fagers, e ziua de stat in aeroport, de cunoscut  persoane noi, cea mai lunga zi din an (31 de ore), ziua in care sa calatoresc 24 de ore, ziua in care sa simt din nou mirosul de ocean, ziua unui nou inceput, ziua in care ma uit in urma si ma intreb daca oare ma voi mai intoarce inapoi.

Dar, nu. E doar luni, ziua in care am pierdut un avion.

Cei care traiti ziua asta,  si sunteti pe avion, prin aeroport, in microbus spre Ocean City, sau deja acolo, nu uitati ziua asta, e ziua marilor schimbari, e ziua care va schimba viata.

Acu 4 ani (era si atunci campionatul mondial la tv), ziua asta a fost ziua initierii mele. A fost ziua in care am devenit EU. M-am urcat singura intr-un avion, era sa pierd escala, am stat 7 ore in aeroport asteptand sa vina cineva dupa mine, dar am vazut New York-ul pentru prima data. Si pot sa zic ca poate a fost cel mai fericit moment din viata mea. De atunci cand vreau sa ma gandesc la ceva frumos ma gandesc la acea imagine, si imi dau seama ca totul e posibil.

 

Tot atunci am facut cunostinta cu Ocean City: “Lavi, in fata e oceanul, in spate e Bay-ul, in dreapta e downtown, in stanga e nordul, si aici… e casa in care vei sta o vara intreaga”.

Multumesc Ocean City pentru ca mi-ai schimbat viata!

PS: mai sunt alte zile de 16 iunie care urmeaza sa vina. 😀